După Rusalii se poate observa cum copiii sunt de nestăpânit, sunt mai vioi, parcă mai liberi, fără însă a fi agresivi, părând să asculte tot atât de bine ca înainte, fiind dăruiţi total căldurii şi soarelui care se apropie de punctul culminant al călătoriei sale, atins la solstiţiul de vară. Datorită stării în care se află copiii, înlocuim basmul care necesită concentrare pentru a fi ascultat, cu dansuri de vară pe care le facem afară.

De Sânziene, forţele vii din natură sunt pe deplin manifestate. Peste tot natura înverzeşte şi înfloreşte. Chiar şi în locuri neaşteptate, printre dalele de piatră şi crăpăturile zidurilor, străbat afară fire de iarbă şi flori. De Sânziene este ziua cea mai lungă şi noaptea cea mai scurtă. Oamenii doresc foarte mult să-şi petreacă timpul liber afară, ca să poată trăi lumina şi căldura Soarelui. Ei se bucură de serile lungi şi luminoase. Şi se bucură dacă au posibilitatea să vadă cum licuricii (gândăceii lui Ioan în limba germană), ce pot fi observaţi în această perioadă la lăsarea serii, poartă scântei de lumină în noapte.

Sânzienele, sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, vor fi celebrate până la solstiţiu cu focuri mari. Este vorba de perioada când soarele a depăşit punctul culminant al solstiţiului de vară şi lumina va scădea în intensitate până la solstiţiul de iarnă. Ioan Botezătorul spunea: “el se va împlini, iar eu voi slăbi”. Am putea spune şi aşa: lumina exterioară trebuie să scadă pentru ca lumina interioară să crească. Interesul meu orientat spre exterior trebuie să pălească pentru a putea creşte în intensitate interesul meu pentru cele interioare. Aşa trebuie înţelese şi focurile de Sânziene. Figurativ vorbind, toate impurităţile sufletului vor fi arse. 

La grădiniţă serbăm ziua de Sânziene cu jocuri şi dansuri. La jocul în cerc ne preocupă transformarea omizii în fluture. Fluturele este imaginea arhetipală a transformării pe care o parcurge şi omul. Lepădând tot ceea ce este pământesc, poate începe o viaţă nouă în plan spiritual. Prin metamorfozarea intereselor pământeşti în interese din sfera spiritualului nu înseamnă a te înstrăina de lume, a trăi doar în lumea spirituală. Dimpotrivă, legătura între mediul înconjurător, natură şi lumea spirituală care este creatoarea tuturor, perceperea şi trăirea lor într-o formă nouă, sunt sarcinile care ne stau în faţa nouă, oamenilor de astăzi.