Sărbătoarea Lampioanelor 

Cu cât se apropie mai mult sfârşitul anului, cu atât se întunecă mai devreme afară.
Când păleşte lumina exterioară, lumina interioară trebuie purtată spre afară pentru a lumina întunericul. Motivul care stă la baza Sărbătorii Lampioanelor de la sfârşitul lunii noiembrie este de a opune întunericului şi frigului de afară, lumina şi căldura interioară, după pilda împărţirii mantalei Sfântului Martin şi procesiunea lampioanelor.

Aşadar, Sărbătoarea Lampioanelor poate fi pur şi simplu îndreptarea atenţiei (într-un cadru mai special, mai apropiat sufletului de copil mic decât o lecţie obişnuită), către procesele din natură care sunt specifice toamnei târzii. 

Sărbătoarea Lampioanelor se face după-amiază târziu, când este întuneric, împreună cu copiii și părinţii. Se începe cu un teatru de masă care are ca motiv împărţirea, ajutorarea (de exemplu Jocul lampioanelor din cartea “Mici basme şi poveşti”). Urmează aprinderea lampioanelor (care au fost făcute în grădiniţă de către părinți și educatoare în săptămânile anterioare) şi o procesiune a lor din clasă până afară, în curte. Bezna exterioară este mai bine percepută dacă procesiunea nu este precedată de vreo sărbătoare, ci doar de un cântec al lampioanelor. La sfârşit se servesc fursecuri care a fost coapte dimineaţa împreună cu copiii.