Un alt eveniment important este apariţia Sfântului Nicolae. El aduce copiilor mere, nuci şi turtă dulce. El este imaginea exterioară a solului ceresc care ne aduce merinde pentru drumul interior spre Christos. Pentru că vine din cer are o mantie largă albastră, brodată cu stele. Prin aceasta se deosebeşte de alţi Moşi Nicolae pe care copiii zilelor noastre îi văd în chip de reclamă în magazine şi care sunt etichetaţi cu satisfacţie ca fiind falşi pentru că “cel adevărat are mantie cerească albastră”.

Darurile pe care le aduce au o importanţă deosebită. Mărul aduce cu sine amintirea căderii în păcat. Este un simbol al recunoaşterii binelui de rău – el se afla la început. Putem mânca nuca abia după ce facem efortul de a ajunge la miezul său dulce. Viaţa ne dă uneori nuci tari, pe care trebuie să le spargem. Fiecare pas pe care îl facem în evoluţia noastră pe drumul interior al sufletului pentru a-L întâlni pe Christos este asociat cu strădanie, cu silinţă.
Turta dulce este o pâine “îmbogăţită”, rafinată. Termenul german este Lebkuchen, iar în germana veche “Leb” înseamnă mijloc de tămăduire, leac. Deci turta dulce este o formă de pâine vindecătoare, o altă formă decât cea pe care o are pâinea cea de toate zilele. Ea ne poate ajuta în lupta zilnică a discernerii între bine şi rău.