Sărbătoarea Paştelui

Sărbătoarea reînvierii şi a înnoirii nu este întâmplător la începutul primăverii. Şi natura sărbătoreşte cu fiecare fir de iarbă ce încolţeşte din întunericul pământului, trezirea din lunga şi îngheţata hibernare. Peste tot în natură apar semne de viaţă.

Pentru copiii de vârstă preşcolară este foarte greu de înţeles evenimentul petrecut la Paşti – moartea şi Învierea lui Christos. Şi noi înţelegem insuficient necesitatea crucificării şi de aceea ne refugiem în simbolul Paştelui povestind copiilor despre iepuraşul care aduce ouă. Esenţa acestui simbol este sortit tot mai mult uitării şi de aceea tot mai mulţi consideră inutil să vorbească despre ouă odată ce ele au fost cumpărate din magazin. Este momentul să aprofundăm puţin conţinutul acestui simbol. În miturile vechilor culturi indiene, persane şi egiptene, oul este văzut ca fiind imaginea vieţii care stă să se nască. În creştinism, Oul de Paşti este simbolul Învierii, imaginea vieţii interioare pe care omul o poate percepe ca legătură a sa cu Christos. Activitatea interioară necesară este exprimată prin căutarea ouălor.

Iepuraşul este imaginea însuşirilor interioare care trebuie să fi fost dobândite pentru a putea deveni purtătorul unei vieţi noi, al forţei interioare a Învierii. Iepurele poate fi simbolul unei fiinţe paşnice, care vede necazul altora şi adesea sare dezinteresat să le salveze, deoarece aşa procedează el şi în realitate. Atunci când un iepure este vânat, urmărit, se întâmplă ca un alt iepure, odihnit, să ţâşnească din adăpostul său în calea vânătorului (sau a animalului de pradă) dându-i răgaz de odihnă celuilalt, salvându-i viaţa, uneori chiar cu preţul propriei lui vieți. Este singurul animal cu spirit de sacrificiu.

Privită din acest punct de vedere, imaginea Iepuraşului de Paşti care aduce ouă are o cu totul altă semnificaţie. Ne semnalează desfăşurarea proceselor evolutive interioare pe care le face omul, asemănătoare celor din basme. 

Este lipsit de sens să lăsăm copiii să caute ouă înaintea Paştelui, pentru că el trebuie să facă legătura între găsirea ouălor, Duminica Paştelui, Ziua Învierii şi semnificaţia acesteia.
Ca orice sărbătoare, şi aceasta este beneficiara unei lungi perioade de pregătire în grădiniţă. Cu trei săptămâni înainte de Paşti, fiecare copil poate să planteze într-un vas puţin adânc, iarbă şi diferite tipuri de cereale. Copiii urmăresc cu atenţie procesul germinativ şi apariţia, după a treia zi, a vârfului verde al cerealei care străpunge pământul. Şi în acest caz se exteriorizează o întâmplare cu conţinut interior. Cereala odihneşte timp de trei zile în cetatea pământului aşa cum trupul lui Christos a străpuns întunericul pământului pentru a începe o nouă viaţă.
Împreună cu copiii facem iepuraşi mici, albi, din lână netoarsă, pe care îi vom pune în vasul cu iarbă care acum a înverzit, alături de un ou vopsit. Această „grădiniţă” va fi dată copiilor la Paşti. Atmosfera de Paşti este prezentă în basm şi în jocul în cerc.

De la Paşti până la Înălţare avem timp să lăsăm evenimentul Învierii să răsune în suflet. În locul basmului vom juca acum jocuri al căror conţinut este căutarea şi găsirea. La Înălţare facem o plimbare lungă în timpul căreia observăm norii. În această zi dispare pomul cu ouă colorate de pa Masa Anotimpurilor. În perioada cuprinsă între Înălţare şi Rusalii, Masa anotimpurilor se umple încet cu porumbei albi.