Pedagogia Waldorf susţine cu tărie importanţa acţiuni proprii a copilului. Copilul percepe acţiunea celor din jur şi, prin imitaţie, realizează cu întregul lui trup acea acţiune pe care o înţelege astfel tot mai bine. Modul de acţiune al copilului este diametral opus modului de acţiune al adultului. La adult, de cele mai multe ori, o acţiune este determinată de un proces de gândire prealabil. Copilul mic înţelege ceva prin acţiune imitativă. Pedagogia Waldorf arată că între 0 şi 7 ani este perioada când prin activitate se pun bazele voinţei, când cuvintele cheie pentru căile prin care învaţă copilul sunt imitaţia, a prinde, a lua, a cuprinde.

Dimineaţa copiii sunt primiţi de educatoare cu o strângere caldă de mână. Acest contact, dincolo de funcţia educativă pentru o comunicare pozitivă, prietenoasă, plină de încredere, are menirea să favorizeze cunoaşterea copilului. Educatoarea primeşte prin mânuţa copilului întregul lui bagaj emoţional şi temperamental.

Apoi, copilul îşi începe jocul liber. Prin joc, copilul percepe, înțelege, învață. Jocul este inițiat de copii, subiectul și acțiunea sa se construiesc treptat prin transfigurarea realității în plan imaginar, copilul ajungând să-și creeze o nouă lume proprie. 

Când începe jocul liber, totul în grupă prinde viaţă, se transformă: într-un grup copiii construiesc un vapor din scaune și buturugi pentru a pleca într-o călătorie, în al grup se pregătește masa pentru păpuși, etc. În acest timp educatoarea stă la masa de lucru, în centrul acţiunilor copilului, totdeauna desfăşurând o activitate plină de sens – ţese, postăveşte, tricotează hăinuţe pentru păpuşi, frământă pâine, etc. Ea oferă un model pe care copiii îl preiau prin imitaţie cu întreaga lor fiinţă plină de dăruire. În general, copiii mai mari sunt cei care se strâng în jurul educatoarei dorind să participe la acţiunile gospodăreşti sau la cele practice.

În jocul liber, copiii sunt lăsaţi să îşi dezvolte personalitatea: unii copii îşi exersează fantezia învăţând să socializeze cu ceilalţi, în timp ce alţii doresc să frământe pâine, să picteze în culori de apă, să deseneze cu cera-color, să modeleze în ceară de albine, să facă un tablou de lână, să decupeze sau să ţeasă, să facă un teatru de masă, în funcție de activitatea din ziua respectivă. Educatoarea reprezintă centrul de linişte care ţine în armonie întreaga clasă. Ea are grijă ca toţi copiii să fie implicaţi într-o activitate cu sens, potrivit intereselor şi vârstei fiecăruia, nicidecum nu le impune să facă toţi aceeaşi activitate.